Pentru a afla in ce fel se prezinfa legea romana am apelat la Bogdan Manolea.
Cred ca depinde de frazarea corecta a dispozitiilor respective.
In legislatia romana este articolul:
Art. 46. – (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare e la 1 la 6 ani:
a) fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispozitie, sub orice altă formă, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile prevăzute la art. 42-45;
b) fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispozitie, sub orice altă formă, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau partial la un sistem informatic în scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile prevăzute la art. 42-45.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si detinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile prevăzute la art. 42-45.
din legea
http://www.legi-internet.ro/index.php/Prevederi_legislative_privind/84/0/
care este de fapt o traducere a unui articol similar din Conventia privind criminalitatea informatica. – Art 6 – vezi in engleza
http://www.legi-internet.ro/index.php/Convention_of_Cybercrime_Cou/96/0/ ( decizia comisiei aratate de tine tot de acolo s-a inspirat)
Aici sunt 2 elemente esentiale :
a) Faptul ca parola sau programul ala trebuie sa poata fi folosita pentru realizarea unei infractiuni ( inclusiv accesul ilegal la un calculator)
b) ele sa fie distribuite, detinute IN SCOPUL realizarii infractiunii.
Altfel spus daca produsul respectiv are 1% alta utilizare legala, tu poti sa-l detii fara probleme pentru ca detinerea IN SCOPUL realizarii infractiunii trebuie demonstrata de procurori (si nu invers)
Din ce vad ( si nu inteleg germana ) din textul german, acesta pare a fi mai dur decit cel romanesc, eliminind scopul circumstantiat ( asta e termenul juridic) prevazut de legea romana si care „ar salva” cercetatorii romani. Deocamdata nu se discuta despre modificarea textului ( in nici un sens), iar investigatorii romani sunt depasiti de numarul cazurilor si problemele pe care le au cu cazurile de phising pentru a se gandi la asa ceva.
Dar cred ca analiza ta este corecta, o anumita larghete in definitia infractiunilor fiind criticata si la Conventia privind Criminalitatea Informatica.
Dar deocamdata asta e standardul si putem spera doar ca judecatorii vor invata sa aplice legea atunci cind trebuie si sa o inteleaga corect.
Sper ca te ajuta.
Bogdan
Un comentariu
Comments feed for this article
decembrie 19, 2007 la 11:09 pm
Florin
Si ar mai fi al treilea element esential care circumstantiaza latura obiectiva a infractiunilor in speta. Anume productia, importul, comercializarea, etc. dispozitivelor sau programelor FARA DREPT. Aceasta inseamna ca acea actiune din latura obiectiva sa fie supusa unei conditii suplimentare de autorizare, etc.
Vor comite infractiunea doar aceia care, neavand dreptul sa importe/vanda/etc. dipozitivul sau programul, o fac si, in plus, scopul trebuie sa fie comiterea infractiunilor prev de art. 42-45.
Nu stiu daca putem vorbi de o „larghete” a legii si nu cred ca aceasta este prea permisiva (daca am inteles eu bine continutul afirmatiei). Nu toate actiunile ilicite se incadreaza in sfera penalului, deoarece mai avem si contraventiile ca fapte ilicite cu un grad de pericol social mai redus. O persoana care incalca obligatia legala de a comercializa/importa/etc. anumite dispozitive sau programe speciale (a caror natura speciala este data tocmai de necesitate obtinerii acelei autorizatii sau cum s-o numi) nu devine automat infractor, ci doar atunci cand actiunea sa este indreptata in mod evident impotriva unor realtii sociale ocrotite de legea penala.
Pe de alta parte, asa cum spunea d-l Manolea, pentru o schimbare a starii de lucruri din Romania, ar fi suficient daca organele judiciare ar aplica legea chiar si in aceasta forma restrictiva 😉