Mitul consta in faptul ca pentru a sterge „sigur” un mediu de stocare este nevoie de o stergere repetata de 6-10 ori, iar in cazul diskete-lor, pina la 35 de ori. Exista pentru acest task o gramada de softuri comerciale cit si softuri OpenSource cum ar fii utilitarul DBan. Companiile si-au facut „stergerea sigura a datelor” un obiectiv strategic care poate duce pina la gaurirea HDD-ului.

Ce inseamna de fapt si de unde a pornit? Trebuie sa va inchipuiti putin mecanismul de functionare a scrierii pe hard-disk-uri. O unitate de stocare, adica un bit, este pe suprafata HDD-ului un interval, unde capul se pozitioneaza pentru a stoca informatia. Dar datorita imperfectiunii mecanismului de pozitionare pe acest interval, capul poate ateriza exact la mijloc, iar la a doua rescriere la 2/3 de una din margini. Deci teoretic avem pe acelasi interval stocate 2 informatii. Deci este posibila reconstruirea informatiei chiar dupa ce HDD-ul a fost rescris de mai multe ori.

O echipa de cercetatori au presentat la conferinta ICISS 2008 un studiu recent despre acesta teorie. Rezultatul a fost ca dupa o rescriere completa a mediului este aproape imposibil sa se reconstruiasca datele existente. Acest studiu nu provoaca valuri de bucurie intre firmele ofertante de soft pentru ca ar insemna scoaterea lor de pe piata.

Dar ce se poate face pentru a se sterge in mod sigur un mediu. Formatul din Windows nu ajuta. Reprezinta doar stergerea tabelei de partitie,  adica localul unde se stocheaza locatia fisierelor pe HDD. In rest ele ramin acolo, neatinse.

Cel mai usor se poate sterge boot-ind o distributie live de linux si folosind comanda dd.

dd if=/dev/random of=/dev/yourHDD bs=512.

Dureaza ceva timp, adica pina la citeva ore, dar nimeni nu va mai putea citi ce ati avut acolo stocat. Sau daca nu DBan „do the magic”.

PS. Acum putem sa pornim o discutie despre /dev/random sau /dev/zero.

Voi ce folositi, random, zero sau unu?

Anunțuri